De dragul...Mariei

În pleiada interpreţilor de cântec popular, Maria Marcu constituie, fără doar şi poate, un etalon.
Născută într-o zi de cireşar (15 iunie), în Lujerdiu, satul pe care l-a părăsit pe când era doar o copilă, Maria a venit să-şi caute norocul în lumea fascinantă a mediului urban, însoţită, însă, de un mănunchi de cântece, auzite de la bătrânii satelor de pe Valea Tiocului.
Debutul artistic al Mariei Marcu s-a produs în 1959, anul în care a început colaborarea cu Orchestra de Muzică Populară a Filarmonicii de Stat “Transilvania”, la pupitrul căreia se afla celebrul dirijor lie Tetrade.
În această perioadă, împreună cu Maria Peter, Dumitru Sopon şi Nicolae Sabău realizează primele înregistrări la Studioul de Radio Cluj, cântecele lor constituind mărturia primelor înregistrări de folclor la acest post de radio.
Înregistrările Mariei Marcu au devenit, în scurt timp, şlagăre pe care le ascultăm cu aceeaşi plăcere şi azi: Mare-i maică Someşu’, Şie dracu supărat, Joacă mândră cinăşuc, dar mai ales, Drag mi-e jocul românesc, reprezentativ pentru interpretă.
În timp, Maria a înregistrat cântece specifice zonei de câmpie, Someşului, dar şi Ţării Moţilor, a colaborat cu foarte multe orchestre şi ansambluri folclorice din ţară, participând şi la o mulţime de turnee, atât pe meleagurile noastre, cât şi în alte ţări.
Datorită interpretării deosebite, în 1969, Maria Marcu a fost distinsă cu Premiul Ordinul Meritul Cultural, Premiul I la Festivalul Cântarea României, şi Premiul I la Concursul de Romanţe – Baia Mare 1981.
A sădit cântec românesc în conştiinţele iubitorilor acestuia alături de: Ion Cristoreanu, Ioana Radu, Ion Luican, Alexandru Grozuţă, Felician Farcaşu, Maria Peter, Ilie Muţiu, Rodica Bujor, Angela Moldovan şi mulţi, mulţi alţii.
În anul 2000, pentru cei 40 de ani de activitate artistică în calitate de solist profesionist al Orchestrei de Muzică Populară a Filarmonicii de Stat “Transilvania”, Primaria Municipiului Cluj-Napoca îi conferă titlul «Cetăţean de Onoare” al municipiului, iar în 2003, C.J.C.P.C.T. Cluj (inițiator Maria Golban) îi organizează un spectacol aniversar, în cadrul căruia a fost lansat şi albumul «De la poale de Feleac». Cu această ocazie, Marioara Murărescu ne-a îndemnat “să-i mulţumim acestei ardelence sfătoase, care ne-a lăsat să vedem doar aplauze şi flori….o clipă din viaţa cântecelor noastre, în care am învăţat cu toţii să spunem, Drag mi-e jocul romanesc”. 

Aşadar, la mijloc de alt cireşar, nu ne rămâne decât să-i mulţumim şi să-i urăm Mariei La mulţi ani!
Maria Golban Șomlea

Marioara MURĂRESCU – în prezentarea CD-ului „Drag mi-e jocul românesc” 2003

Spunem foarte des, atunci când încercăm să dăm o măsură timpului şi mai ales dorind să dăm greutate cuvintelor noastre, „o viaţă de om”. 

Ne gândim desigur la trecerea anilor, la permanenta năzuinţă a sufletului nostru spre lumină, la continuitate…
Nu cred că sunt cuvinte mai potrivite pentru a defini drumul Mariei Marcu, relaţia ei cu cântecul. Relaţie firească dacă ne amintim că a răsărit şi a crescut într-un sat din Ardeal, într-o lume în care omul nu poate exista fără cântec. Drumul spre oraş a fost pentru Maria tot drumul cântecului, la Şcoala de Arte şi apoi la Orchestra de muzică populară a Filarmonicii clujene, mereu în concerte şi spectacole, mereu în studiourile de înregistrări.
Pare totul o poveste, un drum liniştit, firesc, totdeauna presărat, ca drumul artiştilor deosebiţi, cu aplauze şi flori. Aşa vedem noi.
I-am admirat glasul generos, acea muzicalitate care totdeauna a ajutat-o să strălucească în constelaţia unui colectiv artistic cu mari pretenţii. Repertoriul ales cu grijă, totdeauna mărturisind legătura firească a artistei cu satul din Ardeal şi cu mare respect pentru adevăr, ne aminteşte în fiecare clipă că a existat o vreme în care interpreţii veneau pe scenă reprezentând o lume.
Este de două ori privilegiată Maria Marcu – pentru că a pornit încărcată cu zestrea de nepreţuit a cântecelor de-acasă şi apoi, pentru că pe scenă s-a format şi a ajuns în acea generaţie de aur a cântecului românesc.
Aşa vedem noi un drum firesc ca o poveste pe care Maria Marcu o spune sau o cântă, lăsându-ne să aflăm doar partea ei frumoasă…
Dar noi ştim că s-a adunat aici atâta muncă, ştim că drumul spre scenă înseamnă concurenţă, înseamnă lumini şi umbre, şi nu odată zâmbetul apare printre lacrimi.
Dintr-un sat de pe meleaguri clujene, din Lujerdiu, până la scena strălucitoare a Filarmonicii este un drum…o poveste prin care o ardeleancă sfătoasă ne lasă să vedem doar aplauze şi flori…”o viaţă de om” şi la urma urmei, o clipă din viaţa cântecelor noastre în care am învăţat cu toţii să spunem „Drag mi-e jocul românesc”.”