Maria Marcu - O viață dedicată cântecului, autor Florin-Vasile Șomlea

Maria Marcu - O viață dedicată cântecului, autor Florin-Vasile Șomlea
mai 2018
blog realizat de Maria Golban Şomlea

joi, 10 iulie 2008

Marioara MURĂRESCU – în prezentarea CD-ului „Drag mi-e jocul românesc” 2003


Spunem foarte des, atunci când încercăm să dăm o măsură timpului şi mai ales dorind să dăm greutate cuvintelor noastre, „o viaţă de om”. 
Ne gândim desigur la trecerea anilor, la permanenta năzuinţă a sufletului nostru spre lumină, la continuitate…
Nu cred că sunt cuvinte mai potrivite pentru a defini drumul Mariei Marcu, relaţia ei cu cântecul. Relaţie firească dacă ne amintim că a răsărit şi a crescut într-un sat din Ardeal, într-o lume în care omul nu poate exista fără cântec. Drumul spre oraş a fost pentru Maria tot drumul cântecului, la Şcoala de Arte şi apoi la Orchestra de muzică populară a Filarmonicii clujene, mereu în concerte şi spectacole, mereu în studiourile de înregistrări.
Pare totul o poveste, un drum liniştit, firesc, totdeauna presărat, ca drumul artiştilor deosebiţi, cu aplauze şi flori. Aşa vedem noi.
I-am admirat glasul generos, acea muzicalitate care totdeauna a ajutat-o să strălucească în constelaţia unui colectiv artistic cu mari pretenţii. Repertoriul ales cu grijă, totdeauna mărturisind legătura firească a artistei cu satul din Ardeal şi cu mare respect pentru adevăr, ne aminteşte în fiecare clipă că a existat o vreme în care interpreţii veneau pe scenă reprezentând o lume.
Este de două ori privilegiată Maria Marcu – pentru că a pornit încărcată cu zestrea de nepreţuit a cântecelor de-acasă şi apoi, pentru că pe scenă s-a format şi a ajuns în acea generaţie de aur a cântecului românesc.
Aşa vedem noi un drum firesc ca o poveste pe care Maria Marcu o spune sau o cântă, lăsându-ne să aflăm doar partea ei frumoasă…
Dar noi ştim că s-a adunat aici atâta muncă, ştim că drumul spre scenă înseamnă concurenţă, înseamnă lumini şi umbre, şi nu odată zâmbetul apare printre lacrimi.
Dintr-un sat de pe meleaguri clujene, din Lujerdiu, până la scena strălucitoare a Filarmonicii este un drum…o poveste prin care o ardeleancă sfătoasă ne lasă să vedem doar aplauze şi flori…”o viaţă de om” şi la urma urmei, o clipă din viaţa cântecelor noastre în care am învăţat cu toţii să spunem „Drag mi-e jocul românesc”.”

Niciun comentariu:

Maria Marcu - Tarina din Albac & Tarina din Ponorel - Fonoteca 1972

(Adi Bogosel)

Maria Marcu - Drag mi-e jocul românesc

Serbarile Transilvane 2008

Serbarile Transilvane 2008

Măi bădie, măi bădie

Maria Marcu - Din Dealu' Feleacului

Tăt așe și iar așe...